Apă sărată

2021

A te-ntoarce nu e tot una cu a rămâne.

O știu până și zidurile din orașele mari și gri,

o știu valurile care izbesc în lateralele feribotului,

alte valuri decât porniseră,

alte valuri de când s-au lovit

iar și iar

de lumea omenească.

Țin bicicleta de coarne și încerc să nu plâng.

Plâng atâta, de la atâta apă în jur,

ți-aș zice, dar nu ai zâmbi.

Știu povești cu biciclete și alte secrete ruginind în canal,

așa că nu e absurd să presupun

că și mie mi-au ruginit ochii

de la atâta apă sărată.

De aceea nu pot să văd și să mă văd dincolo,

pe celălalt mal.