Geology / Geologie

2022

Back when you were my rock,

I so wanted to be as strong as you,

and I was just a pebble rolling in the waves,

head over heels in love with you

head over heels drowning, dizzy, underwater.

But I saw you today and you were not a rock,

most definitely not,

just a human in rock skin,

a human lost in a cave,

singing to yourself “La Vie en Rose”

as one would whistle in the darkness

to be less afraid.

I was never as afraid as I am now,

when my feet are slipping from your shoulders,

my dear, my flesh,

my once-upon-a-time rock turned mirror.

​

***

​

Într-o vreme, tu erai stânca mea,

și-aș fi dat orice să fiu tare, ca tine,

eu, nisip de la malul mării,

rostogolindu-mă, în neștire, prin vâltoare,

topită de dragul tău.

Dar azi te-am văzut, în sfârșit, doar pe tine,

goală, ieșită din găoacea ta,

nu piatră, ci om pierdut într-o peșteră,

fredonându-ți singură „La vie en rose”,

ca să-ți țină de urât în întuneric.

Niciodată nu m-am temut mai mult decât acum,

draga mea, sângele meu,

când îmi lunecă picioarele de pe umerii tăi,

stânca mea de-odinioară,

prefăcută-n oglindă.

​

(English original, Romanian translation)