Poezie
Matematic
(...) Învăț – aplic – învăț – aplic.
Dați-mi un manual și-l voi citi din scoarță-n scoarță.
Dați-mi variabile și le voi fixa.
Dați-mi un om și-l voi clasifica.
Dați-mi un sine și-l voi compara.
Dați-mi o iubire și-o voi ordona.
Dați-mi un copil și-l voi sufoca în plasa mea de reguli
și-apoi voi plânge.
Robotul mamă se strică și se depanează în fiecare seară.
Circuitele îi șerpuiesc și dau a mușca.
Copilul din carne scuipă regulile ca pe oase.
Scurtcircuitele ne dau târcoale și noi le dăm cu tifla râzând.
Tava de copt
(...) Programarea a început cu dulcegăriile obișnuite. Uite-un picioruș, uite-un pumnișor. Au, pe asta am simțit-o. De data asta i-am văzut și vârful nasului, cu nările și forma clară a buzelor - mă jur că moștenește cumva buza de jos a ta și-a bunicii, nu știu cum - arăta de parcă ar fi stat cu fața lipită de geam, strâmbându-se la noi. Iată-mă-s! Ecografista a imprimat câteva poze alb-negru, subțiri ca florile uscate între pagini de carte.
Și-apoi a tăcut. Tăcerea aia clișeică din filme. Îmi amintesc că m-am gândit imediat, nu se poate, frate, să fie tăcerea aia. Cât de penibil ar fi? Tot clicăia cu cursorul pe ecran, înțepând bebelușa cu săgețica aia, iar și iar, și ea se zbătea în supa ei, gâdilată de atâta interes. (...)
