Frumusețe

De ce mă obsedează părul? 

 

Podoaba mea de timp mort,

dar încă agățat de mine, 

ca ideile peste care, odată căzute din cap,

nu reușesc să arunc niciun colac de salvare 

ca să le trag la mal

ci le las să băltească în aerul din jurul meu 

până se-mput și devin de nerecunoscut.

 

Mi-am lăsat părul lung, mai lung ca niciodată,

de parcă așa aș putea deodată 

să-ntrezăresc în mine și să mă cioplesc zeiță,

pe care în sfârșit s-o venerez.

 

Îmi vine să râd și să plâng de ideea asta naivă,

de mine în clasa a 7-a 

încercând să cresc dintr-un breton

și să mă fac femeie.

 

Îmi repugnă ideea, moartă dar vie, 

că părul lung

ar putea face pe cineva mai femeie,

și totuși a rămas cu mine,

ca dorința de-a fi frumoasă,

așa de puternică, 

că frumusețea îmi pare uneori aerul

care mi-ar curăța plămânii de apă.

 

Aerul ăsta mă-nțeapă în piept

la fel cum mă-nțeapă 

s-o aud pe fi-mea cum zice,

Pantalonii ăștia nu-s de fetițe

și

Culoarea asta nu e de fetițe 

și

 

Nu-i mare lucru, zâmbesc cei din jur,

dar cât va mai dura până-mi va zice,

Cartea asta nu e de fetițe sau,

Nu vreau nu pot nu se cade să fiu ASTA

fiindcă ASTA nu e de fetițe

 

matematica informatica jurnalismul frumusețea poezia iubirea stima de sine viața

 

Nu sunt de mine, nu le merit.

 

Sub părul ăsta lung,

am crescut și eu, am crescut

gânduri și obsesii lipicioase

de la mine la mine, tentacule prin timp,

doar doar m-oi împrieteni

și cu cine sunt, și cu cine am fost.

 

Îmbrățișează-mă, femeie, îmbrățișează-mă, mamă.

 

Din când în când, mai pigulesc 

un fir de păr alb sau un gând firav,

mă joc cu el și-l dezmierd ca și cum aș încerca

să trag de pe el înțelepciunea,

carne a unui iadeș din care să câștig ceva.

 

Nu uit niciodată că adversarul sunt tot eu.

 

Gând: Abia știu, draga mea, să te trec puntea

între prima jumătate de somn

și cea de-a doua,

cum o să te susțin prin trecătoarea

dintre fetiță și femeie sau dintre copil și om

sau dintre tu și mai tu, acea tu fără mine?

 

Dincolo de gând,

 

buclele mele îmbrățișează buclele tale.

stăm întinse în pat și țin în cuib

Frumusețea.

 

Ești totul, sunt totul, din nou.