Ar fi trebuit

2023

Ar fi trebuit să-mi dau seama

că va fi o problemă

când persoana pe care o iubești tu cel mai mult

e cea față de care eu am cele mai puține mixed feelings

fiindu-mi plictisitor de antipatică de ani de zile.

​

Vrei să te legăn la somn.

Te țin în brațe când pe tine, când laptopul.

Niciodată pe mine - ideea mă zgârie pe cerul gurii chiar și când o scriu.

Te trezești plângând și mai vrei o tură în caruselul mama,

care cu spatele rupt calcă pe jucării ca-n desenele animate

și apoi prestează a treia tură în același fel

în care bunicul tău îmi dăruia ciocolată în loc de prezență

și străbunicii tăi îi dăruiau lui mândrie oarbă în loc de prezență

cu dezinvoltură oarecum diluată de la o generație la alta.

​

Deși mi-am jurat că nu mă voi face vinovată de asta,

te scufund în sărutări și îmbrățișări,

te tăvălesc prin dulceață maternă,

și tot eu te înghit,

pierzându-te în hățișul de reguli din mine.

​

Speram să fiu ceva mai plină înainte să-ți fiu sprijin

ca să nu scapi într-o zi printr-un gol dintre coaste,

să rămâi pierdută în peștera care sunt

hălăduind după răspunsuri printre ecouri,

sau să cazi dincolo de mine, pentru totdeauna.

​

Era o gaură în mama, ai zice,

unde trebuia să fie mamă era lipsă ceva.

​

(Poem publicat pe pagina de Facebook Haimanale Literare în iulie 2023)

​