A zis că nu mai suportă rușinea sacilor de gunoi care zdrongăne. A cumpărat unii negri, groși, să nu se vadă rămășițele nopților fluide. Că nu mai poate suporta mirosul respirației și vinețiul buzelor mele, că mă transform cu totul, că dacă m-ar despica (altfel decât cu cuvintele astea tăioase) ar curge negru (de Purcari). Am zis: Nu mai pun mâna pe pahar, jur. A doua zi le-am spart pe toate, să nu mai râdă de mine, goale, îmbietoare. Acum șed pe jos, cu sticla în mână, și mă mint că n-am mințit.
(publicat și pe Liternet, scris în cadrul proiectului Ficțiuni Reale)
Comments