Sprijinit cu coatele de gărduleț, se uita cu amărăciune la orătăniile care zgârmau prin curte. De când îi cumpărau nepoții animale, nimic nu mai era la fel. Găini japoneze și bibilici olandeze uriașe, de-i era și frică. Nici nu știa să le ușuie. Așa pățise și când îi aduseseră vaca Holstein, căreia îi fusese jenă să-i zică Joiana. Zi-i Donărstaga, tataie. Urmaseră capre africane ș-apoi piticaniile alea vietnameze. Păi ce slană să deie ăia? Da’ ce, porci d-ai noștri, roz și frumoși, nu mai aveau?
(Scris în cadrul proiectului Ficțiuni Reale)
Comments