Vara-și schimba culoarea din pară zemoasă în pai uscat. Lăsa cartea pe acoperișul șopronului, unde citise mulgând din păr dulceața, și cobora doar cât să suie iar în vârful grămezii de baloți. De sus, îmbrățișa cu privirea lumea toată: ouăle de aur din poiată, grajdul cu bivolițe de abanos, atelierul cu minuni al bunicului, vița parfumată, giuvaierurile dulci din livadă, câmpul tivit cu floarea soarelui. Stăpâni peste lume, doar el și câinele Magellan, sfinx tăcut și înțelept, care, lăcrimând, înțelegea multe.
(Scris în cadrul proiectului Ficțiuni Reale)
Comments