(Scris în cadrul proiectului Ficțiuni Reale)
Și-atunci, la masă cu gagicile de la cursul de limbă neerlandeză, când se lăsă tăcerea groasă și zâmbitoare după momentul ei de Știți ce zic? își simți prima dată izul de străină. Ce nu știa, era că străină va rămâne de-a pururi, chiar, și mai ales, și înapoi în țară. Și-apoi că nu-i cale lungă între a fi străină ca o bucățică de portocală confiată într-o ciocolată neagră, și a fi străină ca o bucățică de ciocolată neagră între dinți albi ce vor să te mestece și cărora, în loc, li te pui plombă.
Comments